Wirginia Szmyt este DJ Vika, o poloneză în vârstă de 86 de ani, vedetă a cluburilor de noapte din Varşovia. Carismatică şi plină de culoare, ea refuză să îmbătrânească. Din dorinţa de a transmite un mesaj optimist femeilor în vârstă, ea a acceptat să fie protagonista unui documentar realizat de Agnieszka Zwiefka. „Vika!”, disponibil pe HBO Max, este un portret dulce-amar al unei femei care trebuie să îşi accepte vârsta, dar care trăieşte viaţa din plin.
Vika este cel mai vârstnic DJ din Polonia şi poate din lume. S-a născut în 1938, la Vilnius, şi s-a mutat la scurt timp cu familia în Polonia. Este pedagog de formaţie, a lucrat cu copii cu dizabilităţi şi tineri cu probleme, timp de mulţi ani, într-o şcoală de corecţie. După ce s-a pensionat, a devenit DJ şi activist. Lasă de-o parte stereotipurile, îşi repetă că vârsta este doar un număr şi că nu intenţionează să îşi petreacă bătrâneţea stând la fereastră. Nu refuză vreo ocazie de a sprijini persoanele în vârstă, persoanele cu handicap şi persoanele din comunităţile LGBTQ+.
Documentarul este deja disponibil pe platformă, iar din luna februarie va putea fi văzut şi pe HBO.
31 octombrie - Maratonul de Educație Financiară
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Agnieszka Zwiefka a declarat pentru News.ro: „Am vrut să fac un film care să mă convingă că cea mai mare frică a mea - de a îmbătrâni, de a deveni invizibilă, nesemnificativă - nu este atât de importantă şi căutam o doamnă în vârstă plină de culoare care să mă convingă pe mine şi pe alte femei - pentru că e mai mult despre femei acest proiect - că putem îmbătrâni în felul nostru, în limitele noastre, că bătrâneţea nu înseamnă că devii invizibil. O ştiam pe Vika. Am apelat la ea, iar iniţial m-a trimis la plimbare. Dar am revenit, am insistat”.
DJ Vika vorbeşte, într-un interviu acordat News.ro, despre pasiunea ei dintotdeauna, muzica, despre profesia ei din prezent, care îi oferă energia necesară, despre lucrurile de care ar trebui să se bucure seniorii, dar şi despre tinerele femei pe care le sfătuieşte să investească în ele, să fie independente.
News.ro: După ce v-aţi pensionat, ce anume v-a determinat să deveniţi DJ?
Vika: Am vrut să elimin sterotipurile, potrivit cărora să fii DJ presupune să fii tânăr, am vrut să arăt că poţi fi bătrân în spatele pupitrului de DJ şi că poţi fi femeie în acelaşi rol. Este o profesie a bărbaţilor tineri, ori eu nu sunt nici tânără, nici bărbat.
La început, am trecut prin mai multe situaţii neplăcute, multă ură, comentarii negative online - toate făcând referire la faptul că sunt bătrână, dar acum sunt multe tinere DJ şi cred că am ajutat cumva la asta. Şi oamenii în vârstă pot pune muzică. Este un succes al meu.
Aţi fost mereu un fan al muzicii?
Vika: Da, mi-a plăcut muzica încă din copilărie.
A fost dificil să învăţaţi să folosiţi platanele?
Vika: Am făcut-o pas cu pas, pentru că am început să pun muzică de pe casete, apoi foloseam CD-urile. Când mi-am început cariera de DJ, internetul nu era atât de folosit. Mai târziu, am adăugat diverse elemente, precum scratching. Desigur, când pun muzică pentru oameni în vârstă, nu fac scratch, fac asta când pun muzică pentru tineri. Deci, da, a fost o educaţie pas cu pas.
Nu încerc să fiu perfectă din punct de vedere tehnic, nu caut să îmi îmbunătăţesc abilităţile de DJ, ci vreau să transmit un mesaj prin care să conectez generaţii. Muzica şi munca de DJ reprezintă doar o unealtă.
Este vorba şi despre faptul că vreau să îi învăţ pe cei din generaţia mea să se distreze, deoarece generaţia mea nu prea are acest lucru, şi le arăt că muzica îţi poate oferi şi fericire. Pentru mine, muzica este despre tandreţe, despre apropiere. Este vorba şi despre integrare, despre eliminarea tabuurilor - cum ar fi că la o petrecere trebuie să fii însoţit. Vreau să conectez oamenii, mai ales pe cei singuri.
Cum alegeţi muzica pe care o difuzaţi?
Vika: Depinde pentru cine pun muzică. Trebuie să citeşti publicul. Nu este vorba doar despre cluburi la modă din mari oraşe, ci şi despre localuri din oraşe mici, unde oamenii au gusturi muzicale diferite. Primul lucru pe care îl fac este să determin ce ar vrea oamenii, de ce ar avea nevoie să se distreze. Astfel, listele mele cuprind muzică din anii ’70, ’80 şi ’90 şi chiar folk, melodii pe care le combin.
Există un DJ care vă place, pe care îl urmăriţi? Sunteţi la curent cu scena dance?
Vika: Nu am unul preferat. De regulă, mă inspir de la tinerii DJ şi caut online piese muzicale. Îmi îmbunătăţesc constant lista. DJ-i faimoşi sunt dedicaţi muzicii electro, dance, ori aceasta este o zonă complet diferită de a mea, dar îmi place să colaborez cu tineri DJ. De obicei, am un partener, în funcţie de petrecerea la care pun muzică. Este o experienţă diferită de fiecare dată. Cel mai mult îmi place muzica anilor ’80. Îmi place să introduc ritmuri retro în muzica pe care o pun în cluburi, mai ales să stârnesc amintiri pentru cei din generaţiile mai vechi. Cum totul se schimbă, şi muzica se schimbă.
Susţineţi încă petreceri?
Vika: Da, da. Aproape în fiecare zi. Calendarul este foarte aglomerat. În luna mai, de exemplu, merg la un festival în Nisa. Primesc multe invitaţii. Nu am un manager, nu fac eforturi să fiu prezentă la evenimente, iar când oamenii nu mă vor mai chema, nu o să mai pun muzică. Dar încă o fac şi nu pot refuza.
În afara sesiunilor de DJ, mergeţi la petreceri doar să vă distraţi?
Vika: Nu, îmi este suficient. Nu am timp. În plus, prefer să văd oamenii dansând, simţindu-se bine. Aşa îmi iau energia. Sunt ca un vampir. Ador să pun muzică şi când îţi place ceva nu simţi cum trece timpul. În pandemie, am fost foarte deprimată, pentru că nu mai aveam acces la sursa mea de energie.
Cum v-aţi cunoscut cu Agnieszka Zwiefka şi ce v-a convins să colaboraţi pentru acest documentar?
Vika: Am fost convinsă de faptul că acest film este un mesaj pentru alte femei în vârstă: nu trebuie să stai în apartamentul tău, poţi fi deschisă, poţi fi activă, să ai pasiuni. În plus, poţi avea o altă viaţă prefesională, după ce ieşi la pensie. Vreau să îi învăţ pe alţii că se pot folosi de beneficiile vieţii de azi. Avem graniţe deschise, putem călători. Nu vreau să marginalizez bătrânii, aşa cum se întâmplă încă în multe cazuri. Vreau să le arăt că încă pot avea un nou mod de viaţă.
Sigur, dacă vor, pot trăi doar pentru familiile lor, dar asta ar trebui să fie o alegere. Mulţi tineri, astăzi, vor să fie independenţi de părinţii lor. Nu prea mai există familii cu multe generaţii, aşa că vreau să dau mai multă putere seniorilor.
Ce sfat aveţi pentru tinerele femei?
Vika: Le-aş spune să investească în ele însele, nu în altcineva. Să investească în cunoaştere, în educaţie, să nu depindă vreodată de vreun bărbat. Cred că în relaţiile de parteneriat, iar multe femei se agaţă de bărbaţi, iar când ei pleacă, ele rămân cu nimic. Să nu tolereze niciun fel de violenţă, nu doar fizică, nici emoţională, psihologică, financiară. Să fie independente - asta este cheia.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
