REPORTAJ - „Încredere”, în pandemie. Un film despre regret, vină şi asumare cu Şerban Pavlu şi Emilia Popescu în distribuţie

„Încredere”, regizat de Emanuel Pârvu, este unul dintre puţinele proiecte de lungmetraj care sunt filmate în prezent în România şi îi are în distribuţie, între alţii, pe Şerban Pavlu, Crina Semciuc, Emilia Popescu, Tania Filip, Ana Indricău, Vlad Brumaru şi Tudor Cucu. Respectând măsuri stricte de protecţie împotriva răspândirii noului coronavirus, după aproximativ o lună, câte 12 ore pe zi, echipa se apropie de finalul producţiei.

Filmul vorbeşte despre iubire şi încredere, despre relaţia dintre părinţi şi copii, dar şi despre puterea acţiunilor fiecăruia în contextul unor întâmplări.

Proiectul produs de Asociaţia Famart a obţinut în septembrie anul trecut cel mai mare punctaj - 70,47 – la concursul Centrului Naţional al Cinematografiei. „Încredere” este al doilea lungmetraj al lui Emanuel Parvu, după „Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor” (2017), film care a câştigat două premii la Festivalul de la Sarajevo în urma cu trei ani: pentru cea mai bună regie (Emanuel Pârvu) şi pentru cel mai bun actor (Şerban Pavlu).

Joi dimineaţă, pe platou, într-un showroom de aparatură medicală din Dristor, a fost filmată una dintre secvenţele cheie ale filmului, de la care porneşte întregul conflict: adolescenta Magda (Ana Indricău) îi dăruieşte lănţişorul primit de la tatăl ei unei fetiţe pe care o vizitează la spitalul de oncologie.

Regizorul Emanuel Pârvu a scris scenariul împreună cu Alexandru Popa în aproximativ trei ani. „El fiind atât de viu se modifică de fiecare dată. Cred că am aproape 40 de variante de scenariu”.

Pentru fiecare rol a organizat casting, astfel i-a ales pe Şerban Pavlu, pe Tania Filip, Crina Semciuc şi Emilia Popescu, între alţii.

Povestea pleacă de la o experienţă personală, însă elementele acesteia sunt bine împletite cu ficţiunea. „Partea personală este mascată de ficţiune. Sunt elemente reale care trebuie împletite şi este puţin sesizabil până unde este realul şi unde intervine ficţiunea”, a mai spus regizorul.

Din punct de vedere creativ, criza sanitară a reprezentat o provocare pentru film. „Sunt multe secvenţe unde nu mai poţi vedea feţele şi mimica actorilor şi atunci trebuie să înlocuieşti cu ceva. Cu ce? Cu nişte cuvinte sau cu mişcare. Aşadar, toate secvenţele respective trebuie înlocuite. Când am hotărât cu producătorul, Miruna Berescu, că vom merge mai departe cu chestia asta şi o vom schimba raportându-ne la timpurile pe care le trăim, ne-am pus la treabă”.

„La anul nu va fi nimic ciudat să vezi un om pe ecran purtând mască”

Actorii principali, Şerban Pavlu şi Ana Indricău, care interpretează rolurile de tată şi fiică, au semnalat şi ei dificultatea creată de măsurile de siguranţă asupra filmărilor.

„Tot procesul este puţin mai greoi, se pierde mai mult timp, sunt nişte măsuri care sunt obligatorii şi asta îngreunează nu numai filmarea propriu-zisă, dar au fost şi repetiţii. Când s-a filmat înăuntru, respectarea tuturor regulilor a făcut ca ceea ce era înainte o zi de filmare să se transforme în o zi şi jumătate, poate două”, a spus Pavlu.

Nu au repetat online, ci în grup restrâns. O bună parte din acţiunea filmului are loc într-un spital, astfel că actorii au filmat purtând măşti sanitare. Au fost scene regândite în funcţie de acest lucru şi pentru actori a fost diferit. „La anul nu va fi nimic ciudat să vezi un om pe ecran purtând mască”, a adăugat Pavlu.

Ana Indricău s-a alăturat distribuţiei după ce a fost anunţată de un prieten actor că are loc un casting. A trimis o înregistrare şi a avut apoi mai multe întâlniri. „Este minunat. Încă sunt în stare de şoc”, a spus actriţa în vârstă de 20 de ani, aflată la primul rol.

Pavlu, după cum a afirmat, are „destul experienţă cu fii şi fiice în film”. De fiecare dată a fost provocat profesional de ingenuitatea pe care o are un aspirant, a explicat.

„Am fost întotdeauna provocat profesional de prospeţimea şi ingenuitatea pe care o are un non-profesionist, un aspirant. Ca şi în cazul Anei. Înţeleg că asta îşi doreşte să facă. Este foarte ciudat să te confrunţi cu tipul de adevăr pe care îl are un om care nu ştie trucurile meseriei, cum se spune, care nu are sertăraşe cu reţete actoriceşti. Ca de obicei, eu încerc să învăţ. Încerc să fur meserie”, a spus Şerban Pavlu. „Şi eu la fel”, a răspuns Ana Indricău.

Legat de rolul lui, actorul a explicat: „Este un scenariu destul de interesant şi un rol care solicită nişte schimbări în actor. Filmul vorbeşte cumva despre asta: există o anumită întâmplare în trecutul fiecăruia, un anumit moment pe care îl regretă. Considerăm că poate în momentul respectiv nu ne-am purtat perfect moral sau nu am luat decizia bună. Este vorba despre regret, despre vină şi despre a trăi cu lucrul ăsta şi despre măsura în care suntem toţi legaţi între noi”.

Pentru Ana, rolul vorbeşte despre acceptare şi despre încrederea pe care o avem în oameni şi cât de mult ne putem baza pe cei din jur.

Regimul de filmare a fost complicat, a mai afirmat Pavlu: „S-a filmat foarte mult noaptea, apoi au fost schimbările pentru zi şi, fizic, este destul de solicitant”. Pentru fiica lui din film a fost suficientă adrenalină încât să nu resimtă oboseala.

Schimbare de registru pentru Emilia Popescu

Emilia Popescu, consacrată ca actriţă de teatru (şi de comedie), a schimbat registrul cu acest rol din „Încredere”.

A mers la casting prin luna noiembrie a anului trecut. „Nu m-am aşteptat deloc să îl iau. M-am dus pentru că îl cunosc foarte bine pe Emanuel Pârvu şi ne simpatizăm. Până în starea de urgenţă am primit vestea că am luat rolul. Pentru mine a fost o veste neaşteptată, o mare bucurie”.

„După izbucnirea pandemiei, mi-am dat seama ce cadou din partea destinului mi s-a făcut: să pot lucra, în primul rând, şi într-o companie atât de plăcută, cu colegul meu Şerban Pavlu, cu Emi, cu o echipă de profesionişti”.

Cel mai mult o încântă natura rolului: „Mă bucură foarte mult acest rol, care nu are nicio legătură cu imaginea pe care o are poate publicul despre mine. Nu este un rol de comedie, e ceva cu totul neaşteptat. Sunt un medic primar la o secţie de oncologie, un om extrem de lucid, de tranşant, de pragmatic, care îşi ascunde foarte bine sentimentele. Pentru mine e un exerciţiu extrem de important. A venit într-un moment în care e foarte necesar, ca mijloace actoriceşti. Îmi pare bine că regizorul a văzut dincolo de mine şi de imaginea pe care o are publicul despre mine”.

Rolul cere exactitate, precizie şi mijloace de expresie minime, a mai explicat Emilia Popescu.

Lansare condiţionată de festivaluri şi de redeschiderea cinematografelor

Filmările pentru „Încredere” au început pe 26 iulie, iar echipa a lucrat, în medie, 12 ore pe zi. „Am avut şi mici depăşiri, dar şi zile în care am terminat mai devreme, dar media e chiar de 12 ore de când venim şi până plecăm de pe platou”, a declarat Miruna Berescu.

Iniţial, au fost programate mai multe zile de filmare, dar a fost necesară reducerea lor, din cauza nesiguranţei privind introducerea de restricţii. „Am tot aşteptat să vedem dacă se schimbă regulile. Ar fi trebui să terminăm aproape de 15 august, pentru că ne era teamă că se vor schimba sau vor fi introduse alte restricţii. Acum, conform planului, încheiem pe 23 august”.

Echipa, în afara distribuţiei şi figuraţiei, numără aproximativ 50 de persoane, iar bugetul pentru acest lungmetraj este de puţin peste 700.000 de euro. De la CNC a primit suma de 1,8 milioane de lei.

„Noi am sperat să putem aduna mai mult decât ce avem acum - mie mi s-a părut mult, având în vedere că pe celălalt film, «Meda», l-am făcut cu foarte puţin. E aproape ireal. Doar că atunci toată lumea din această echipă a venit pentru că a crezut în proiectul lui Emanuel şi în debutul lui şi acum, mai ales în condiţiile date, încercăm să fie nişte onorarii corecte, cinstite, pentru toţi oamenii care, oricum, au stat mult fără job. Mulţi de aici sunt freelanceri. Sunt oameni care trăiesc de la un proiect la altul”.

În prezent, ea caută în străinătate coproducători pentru partea de post-producţie. „Este un lucru care nu mai funcţionează la fel ca înainte. Festivalurile de film, unde te puteai duce să îţi prezinţi proiectul, atât cât era el - şi noi avem avantajul că avem ceva filmat - nu prea mai au loc. La finalul anului trecut, mi s-a părut că o să fie destul de simplu să avem un coproducător important pe partea de post-producţie, acum nu ştim cum va fi. Dar acea parte din buget nu este acoperită şi sunt în căutarea coproducătorului”.

„Încredere” va fi lansat, cel mai probabil, anul viitor, însă asta depinde foarte mult de cum va arăta industria asta la începutul lui 2021 – dacă vor exista festivaluri internaţionale, dacă se vor redeschide cinematografele în România.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.