Bernardo Bertolucci în cinci filme de artă - VIDEO

Cinematografia maestrului Bernardo Bertolucci cuprinde unele dintre cele mai influente pelicule. Între capodoperele sale figurează: "Conformistul" (1970), primul său mare succes de public şi de critică, controversatul "Ultimul tango la Paris" (1972), sarcasticul "Novecento" (1976), multipremiatul "Ultimul împărat" (1987) şi uluitorul "Frumuseţe furată" (1993).

Conformistul (1970)

Primul său mare film de succes, atât la public, cât şi la critică, a fost “Il Conformista” (1970), după romanul omonim al lui Alberto Moravia, în care joacă Stefania Sandrelli, alături de Dominique Sanda (aleasă dat fiind costul prea mare cerut de Brigitte Bardot).

Această parabolă angoasantă a unei vieţi şi a unei epoci greşite i-a servit lui Bertolucci să analizeze într-un stil personal fascismul cotidian cu sarcasm, film care a fost recompensat cu Premiul InterFilm şi cu Premiul Special al Jurnaliştilor, dar mai ales cu o nominalizare la premiul Oscar pentru “cel mai bun scenariu adaptat”.

Ultimul tango la Paris (1972)

1972 va fi anul răsunătorului succes „Ultimul tango la Paris”, cu un Marlon Brando mare şi o Maria Schneider în una dintre cele mai memorabile tragedii ale ecranului.
Publicul a reacţionat entuziast (aplauze interminabile) la această drama erotica dintre o tânără de 20 de ani şi un bărbat în vârstă de 40 de ani care va naşte un ciclon de scandaluri, polemici.
Bertolucci va fi condamnat la 4 luni pentru obscenitate, dar istoria cinematografiei s-a schimbat de atunci şi, a confirmat-o faptul că filmul a fost recompensat cu Premiul Panglica de Argint şi o nominalizare la premiul Oscar la categoria “cel mai bun regizor”.

Novecento (1976)

A urmat “Novecento” (1976) cu o distribuţie care i-a inclus pe Robert De Niro, Gérard Depardieu, Stefania Sandrelli, Dominique Sanda, Alida Valli, Burt Lancaster şi mulţi alţii. O metaforă de mijloc de secol, cu care regizorul a transpus o melodrama italiană de familie fabuloasă.

Ultimul împărat (1987)

În anii 1980 apare colosalul, punctual culminant al carierei sale: “Ultimul împărat” (1987) cu Peter O'Toole.  Lungmetrajul a câştigat nouă premii Oscar, printre care la categoriile “cel mai bun scenariu adaptat” şi “cel mai bun regizor”. De asemenea, a câştigat premiile BAFTA, César, David di Donatello, Golden Globe, European Award şi Nastri d'Argento (Panglica de Argint).

Frumuseţe furată (1993)

Un alt film de artă care poartă semnătura lui Bernardo Bertolucci este “Io ballo da sola” (Frumuseţe furată), din 1996, cu Stefania Sandrelli, povestea despre educaţia sentimentală a unei tinere americane care se luptă cu propria sexualitate.

Bertolucci a murit, la vârsta de 77 de ani, în dimineaţa zilei de luni din cauza unui cancer, a anunţat agenta sa, Flavia Schiavi. 

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.