Romanul „Golem” de Gustav Meyrink a fost reeditat la Editura Pandora M într-o ediţie grafică specială ce include 19 litografii de Ştefan Câlţia, însoţite de o convorbire cu acesta şi o amplă prefaţă semnată de Bogdan-Alexandru Stănescu.
„Ediţia prezentă, în limba română, este practic o replică peste timp dată ediţiei princeps a romanului: ea reprezintă un dialog al «artelor surori», un adevărat tratat de imagologie în care textul vechi de peste un secol este interpretat grafic de Ştefan Câlţia. Este important de spus că litografiile ce ilustrează şi interpretează textul lui Meyrink au fost realizate la jumătatea anilor ’80, aşa că poietica lor trebuie pusă în abisul unui deceniu la fel de încărcat de sumbre premoniţii precum cel în care Meyrink îşi situează romanul”, a mărturisit scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, coordonatorul colecţiei Anansi. World Fiction.
Scris între 1907 şi 1914 şi publicat pentru prima dată în foileton din decembrie 1913 până în august 1914 în revista Die Weißen Blätter, „Golemul” a fost publicat în formă de carte în 1915 de Kurt Wolff, Leipzig. Este primul roman al lui Meyrink, o carte cu un enorm succes de piaţă: a vândut mai bine de 200.000 de exemplare, doar în 1915.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Considerat una dintre cele mai captivante şi uluitoare proze fantastice publicate vreodată, romanul lui Gustav Meyrink a stat la baza unor adaptări cinematografice, precum filmul cu acelaşi nume, regizat de Piotr Szulkin, realizat în 1979 şi lansat în 1980, şi a filmului pentru televiziune omonim, în regia lui Jean Kerchbron (1967).
„Golem” a fost adaptat şi pentru teatru, de Daniel Flint, şi a avut premiera mondială în 2013.
Romanul, aventură bizară a unei conştiinţe care-şi întîlneşte dublul, este centrat pe viaţa lui Athanasius Pernath, un bijutier şi restaurator de artă care trăieşte în ghetoul din Praga. Însă povestea sa este trăită de un narator anonim, care, în timpul unui vis vizionar, îşi asumă identitatea lui Pernath cu treizeci de ani înainte. Un vis a fost indus, probabil, pentru că şi-a schimbat din greşeală pălăria cu cea a adevăratului (bătrânului) Pernath. În timp ce romanul se concentrează în general pe propriile meditaţii şi aventuri ale lui Pernath, el relatează, de asemenea, vieţile, personajele şi interacţiunile prietenilor şi vecinilor săi. Golemul, deşi este văzut rar, ocupă un loc central în roman, fiind un reprezentant al spiritului şi conştiinţei ghetoului, adus la viaţă de suferinţa şi mizeria pe care locuitorii săi le-au îndurat de-a lungul secolelor.
„Golemul... e pământul cu toate frământările lui, cu putreziciunea lui, cu energia lui, cu rădăcinile copacilor. Dar el nu merge fără piatra înfiptă în frunte, fără ea nu poate pleca, nu se mişcă. Însăşi materia îşi revendică dreptul de a fi frumoasă, de a fi recunoscută ca frumoasă”, mărturiseşte pictorul Ştefan Câlţia.
„Atât golemul lui Meyrink, cât şi cel al lui Câlţia sunt expresia unei «cutremurări în faţa avalanşei implacabile a unui viitor ameninţător». Ambele «produse» artistice se ivesc din groaza faţă de accelerarea schimbării şi de premoniţia unui Rău «definitiv» ce va să vină. Golemul este spiritul istoric al unei comunităţi tradiţionale, un păstrător al ordinii, un poliţist mistic, aşa cum litografiile lui Ştefan Câlţia sunt construcţii verticale aşezate pe umerii simbolului, de cele mai multe ori medieval. De aici decurge şi plăcerea artistului de a imagina şi interpreta «lumea răsturnată», cea a saturnaliilor unui sfârşit de secol ce-şi aşteaptă cuminte pieirea”, notează Bogdan-Alexandru Stănescu în prefaţa cărţii.
La mai bine de un secol de la prima sa publicare, „Golemul” rezistă ca unul dintre cele mai importante romane fantastice moderne, scris de un autor a cărui viaţă a fost aproape la fel de fantastică ca şi ficţiunea sa.
Ediţia în limba română a romanului apare în traducerea din limba germană a Ginei Argintescu-Amza.
Gustav Meyrink (1868-1932) a început să publice povestiri la debutul secolului trecut, în revista müncheneză Simplicissimus. Are o afacere în domeniul bancar, care îi este întreruptă de acuzaţia că profită de spiritism pentru a se îmbogăţi. Învinuirile se dovedesc nefondate, dar cariera lui financiară ia sfârşit. În 1903 îi apare prima carte de povestiri (Der heiße Soldat und andere Geschichten); se mută la Viena, unde îşi întemeiază o familie şi va avea doi copii. Traduce din Dickens (cincisprezece volume în cinci ani), Kipling şi Lafcadio Hearn. Pasiunea pentru ocultism îl îndeamnă să scrie mai multe cărţi pe teme ezoterice şi să traducă volumul de texte Cartea egipteană a morţilor. În 1913 începe să tipărească în foileton primul său roman, Golem. Seria se încheie în august 1914 şi este urmată de versiunea integrală a romanului un an mai târziu. Acesta a avut un uriaş succes la public şi a fost urmat de alte două: Faţa verde (1916) şi Noaptea Valpurgiei (1917), la fel de bine primite. Gustav Meyrink moare în 1932, la numai jumătate de an de la sinuciderea fiului său.
Ştefan Câlţia se naşte pe 15 mai 1942 în Braşov. Copilăria şi-o petrece adesea în Şona, în casa de lângă biserică, la bunica Eudochia. Formaţia pictorului este clădită la Liceul de Arte Plastice şi Muzică din Timişoara, avându-l ca profesor pe graficianul Julius Podlipny (1955-1963), şi apoi sub îndrumarea lui Corneliu Baba la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti (1964-1970). Din anul 1992, Ştefan Câlţia devine profesor la Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti, alături de Sorin Ilfoveanu, Florin Ciubotaru, Florin Mitroi, Vladimir Zamfirescu. În perioada 1992-1996 este decan al Facultăţii de Arte Plastice, iar după 1996, şef al Catedrei de Pictură din cadrul aceleiaşi universităţi. În anii ’80-’90 expune regulat în Danemarca, Norvegia şi Germania. Odată cu înfiinţarea Galeriei Posibile, la începutul anilor 2000, desfăşoară o serie de expoziţii în diferite oraşe din ţară. Urmează alte expoziţii: Ştefan Câlţia. Locuri (Timişoara, 2013), Obiecte grăitoare (Bucureşti, 2017), Oroborus (Chişinău, 2019), Cale în Transilvania (Londra, 2022
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
