Scriitorul Mircea Cărtărescu a declarat sâmbătă, la Bookfest, la evenimentul de lansare a volumului de texte "Peisaj după isterie” că întotdeauna a detestat publicistica, făcând-o dintr-un complex. Momentul cel mai important pentru România, din punctul său de vedere, a fost aderarea la Uniunea Europeană, declarându-se pro-european în ceea ce priveşte pricipiile după care se ghidează.
Colecţia adună texte jurnalistice şi epistole apărute în ultimii 10 ani. Articole şi fraze despre dreptate, adevăr, sărăcia din România au fost adunate în paginile acestei cărţi.
Autorul a explicat la evenimentul de lansare, la standul Humanitas, de ce există şi de ce a adunat textele în acest volum.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
"Detest publicistica, întotdeauna am detestat-o. Scriitorul român a făcut publicistică de nevoie, nu au fost mari fanatici. Cei care au fost înclinaţi către politică, au ajuns miniştri, mă gândesc la Goga, dar foarte mulţi au făcut-o de nevoie, ca să poată trăi, Eminescu a fost unul dintre ei, şi Caragiale, să nu credeţi că mă compar cu ei. Soarta scriitorului este asta. Scriitorul nu câştigă din scrisul său, meseria de scriitor este una extraordinar de competitivă”, a fost introducerea lui Mircea Cărtărescu, care a punctat faptul că a regretat că s-a apucat de publicistică.
"Eu am regretat întotdeuna că am intrat în publicistică social-politică (...) Am intrat dintr-un fel de complex, pentru că mulţi colegi ai mei, la sfârşitul anilor 90, deja făceau publicistică, deja îşi spuneau cu curaj opiniile, pe când eu stăteam cuc în faimosul turn de fildeş. Mi s-a şi reproşat direct, în faţă: iată, un autor insensibil, şi asta m-a făcut să intru în publicistica politică”.
Mircea Cărtărescu se declară un curios. "Eu sunt un om curios de felul meu, ca un copil. Am multe interese, nici nu vi le spun, pentur că m-aş face de râs. Am pierdut un an de zile cu enigma avionului din Malaezia care a dispărut şi care n-a fost găsit nici până astăzi”, a dezvăluit el.
"La fel a fost şi cu publicistica mea politică. Am simţit nevoia să ştiu ce se întâmplă şi în această zonă, aşa cum citesc şi cărţi de matematică, fără să înţeleg niciun fel de ecuaţie (...) Mă interesează felul în care se mişcă o societate, legile de care este guvernată această masă care se numeşte comunitate, a început să mă interesează soarta noastră, a românilor. Am început să mă întreb dacă avea dreptate Cioran, care avea un sentiment de dragoste-ură faţă de români, şi care vorbea de faimosul spaţiu scitic, în care nu se petrece niciodată nimic. Am început să mă interesez dacă are dreptate, dacă aşa sunt românii”, a mărturisit scriitorul.
"De ce suferim şi suportăm ceea ce facem în politică?”, este una dintre întrebările autorului. "Acest interes a devenit un fel de pasiune de a înţelege”, a afirmat el.
"La baza acestei pasiuni politice eu am pus câteva credinţe pe care le-am considerat importante pentru mine. Adică pentru mine e de ajuns ca o entitate aflată la guvernare să-şi arate aderenţa la câteva principii pentru ca eu să fiu de acord: să fie european, de exemplu. Modul nostru de viaţă european este cel mai bun dintre toate, din punctul meu de vedere, ca fel de a te folosi de lucuri şi de oameni, nu se compară cu niciun altul. Momentul cel mai important al comunităţii nostre a fost aderarea la Uniunea Europeană”, este credinţa lui Cărtărescu.
Crede în drepturile umane individuale, "cred în libertăţi, în libertatea cuvântului, în libertatea de circulaţie a oamenilor, sunt nişte principii simple pe care le-au construit părinţii democraţiei, valabile”, a mărturisit semnatarul volumului "Peisaj după isterie”, afirmând că se îndoieşte ca cei din audienţă să mai rezoneze cu vreun aprtid politic în aceste vremuri. "Mă îndoiesc că vreunul dintre dumneavoastră se mai identifică cu vreun partid. Trebuie ca partidele să-şi revizuiască felul de a fi pentru a mai fi credibile".
"Este important pentru mine să mă definesc ca persoană afaltă într-un câmp de forţă ideologic. Ce fel de onm sunt eu? Sunt de dreapta, de stânga, care sunt principiile, criteriile după care tu ca individ te orientezi după un pol sau altul? (...) Mă definesc după faptul că pentru mine şi unele principii care par mai de dreapta şi altele mai de stânga nu se exclud reciproc, deci valorile mele sunt eclectice şi zigzagate", a adăugat autorul.
Mircea Cărtărescu se plasează în centrul celor doi poli politici, de stânga şi de dreapta. "Mă socotesc ca fiind cel mai confortabil undeva între aceşti poli, împrumutând şi dintr-o parte şi din alta. Accept că voi fi cel mai lovit, fiind de centru”.
"Toate aceste dileme sunt prezente în această carte. Cartea este departe de a fi politică (...), eu am încercat să fac o carte "comestibilă”, pe care să o puteţi iubi, să luaţi fiecare ce vă este propriu. Am combinat în această carte texte literare, eseistice, politice, etice de cele mai multe ori şi tot felul de alte texte. Sper că ceea ce e comun lor este vocea mea, felul meu de a vedea lucurile, nu este vocea unui scriitor, ci o voce umană. Umanitatea simplă a fiecăruia dintre noi este valoarea cea mai înaltă, a fi om adevărat cel mai greu lucru cu care suntem confruntaţi în viaţă”, a încheiat scriitorul.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
