Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a conferit editurii Polirom Medalia Culturală "Nicolae Steinhardt", în semn de înaltă apreciere şi preţuire pentru excelenta colaborare dintre membrii editurii şi cei ai colectivului redacţional al Mănăstirii „Sfânta Ana” de la Rohia, pentru editarea "Integralei N. Steinhardt" care numără 22 de volume.
Medalia a fost decernată echipei editoriale Polirom, împreună cu Ordinul Cultural "N. Steinhardt" pentru laici celor care au contribuit la realizarea seriei de autor, marţi, 17 mai, în Sala Senatului, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în încheierea prezentării unuia dintre cele mai prestigioase proiecte editoriale Polirom, încheiat de curând prin publicarea corespondenţei Monahului Nicolae Delarohia, în două volume.
Seria operelor steinhardtiene se deschide în 2008 cu volumele "Dăruind vei dobândi", "În genul... tinerilor", "Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional", "Jurnalul fericirii" şi "Articole burgheze". Urmează "Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia" (2009), "Între viaţă şi cărţi" (2010), "Escale în timp şi spaţiu" (2010), "Geo Bogza" (2011), "Eseu despre o concepţie catolică asupra iudaismului" (2011), "Critica la persoana întâi" (2011), "Incertitudini literare" (2012), "Monologul polifonic" (2012), "Prin alţii spre sine" (2012), care este şi ultimul volum antum al lui N. Steinhardt.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
În 2012, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea monahului Nicolae, Polirom a editat o variantă inedită a "Jurnalului fericirii" după manuscrisul aflat la Mănăstirea „Sfânta Ana”, "Rohia: Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia"". Mai apar "Călătoria unui fiu risipitor" (2013), "Drumul către isihie" (2014), "Convorbiri cu Zaharia Sângeorzan şi Nicolae Băciuţ" (2015), "Varia. Volumul I" (2019) şi "Varia. Volumul II" (2020).
Ultimele două volume din Integrala N. Steinhardt cuprind corespondenţa acestuia, Corespondenţă. Volumul I (2021) şi Corespondenţă. Volumul II (2022) şi „ne oferă căi de acces spre celelalte scrieri ale sale, deschid pentru cititor uşa atelierului de creaţie al autorului, sunt în legătură cu respectivele scrieri, mai ales cu Jurnalul fericirii (ambele variante), pe care îl escortează, îl flanchează şi nu de puţine ori îl completează (logic, de vreme ce Jurnalul... se opreşte în 1972).” (George Ardeleanu)
N. Steinhardt se naşte la Bucureşti pe 29 iulie 1912. Îşi face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Îşi ia bacalaureatul în 1929 şi frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 îşi ia licenţa în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză şi publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic "În genul… tinerilor". Îşi ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 şi 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile "Essai sur une conception catholique du Judaïsme şi Illusions et réalités juives". Colaborează la Libertatea şi la Revista Fundaţiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului şi, din nou, Revista Fundaţiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla şi Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câţiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, "Jurnalul fericirii". Publică volume de eseuri şi de critică foarte bine primite, deşi unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii şi al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
