Designerul şi artistul Irina Neacşu s-a şcolit la Bucureşti şi la Roma, participă la cursuri în Olanda frecvent şi urcă pe munţi în căutarea florii perfecte. A realizat prima expoziţie de ilustraţie botanică de la noi în trei luni, muncind câte 12 ore pe zi, şi găseşte plăcerea în cele mai mici petale de Fritillaria sau de Lalea Pestriţă. Nu recomandă niciunui ilustrator să deseneze mai mult de o zambilă în toată cariera pentru a nu claca nervos iar florile de grădină ilustrate de ea în tehnica acuarelei îi sunt dragi în faţa hortensiei, bujorilor sau trandafirilor, după cum declară într-un interviu acordat News.ro.
Irina Neacşu nu îşi mai aduce aminte care a fost prima floare pe care a ilustrat-o, dar „prima floare din expoziţie cred că a fost şi o metaforă, de fapt este chiar prima floare cronologică, ghiocelul. A fost realizată în Olanda, la unul dintre cursurile la care mă duc în mod frecvent şi de acolo a plecat ideea acestor flori de grădină şi de cadou”, aşa cum este expoziţia cu 22 de lucrări, deschisă, joi, la Casa Roşie de la Grădina Botanică din Bucureşti.
Găseşte o provocare în orice bulb şi tulpină crudă. În Olanda a avut contact cu un mediu propice şi bogat în ceea ce priveşte istoria conservării şi perpetuării plantelor, a florilor.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
„Cred că provocarea este oriunde, dar ce am găsit în Olanda este un mediu extraordinar, fiind o ţară colonizatoare, are o istorie fantastică în transferul de specii dintr-un teritoriu în altul şi odată cu acest transfer, şi înregistrarea lor grafică, presarea lor, aşadar lucratul într-un mediu cu astfel de tradiţie a fost extraordinar pentru mine”, spune artista.
60 de ore pentru o ilustraţie
Cu cât floarea este mai mică, cu atât necesită mai multă migală. „Am început de multă vreme să ilustrez, dar primul pas în demersul acesta botanic s-a întâmplat acum doi ani, când am făcut o colecţie de artă aplicată cu printuri textile bazate pe ilustraţiile mele florale - acum ştiu diferenţa dintre floral şi botanic - dar la momentul respectiv erau nişte picturi de flori. Ei bine, mi s-a părut extraordinar că pot lucra o floare în şapte ore şi mi s-a părut teribil de mult. Le spuneam cursanţilor mei că în două-trei ore de curs e prea puţin timp pentru aşa ceva. După câţiva ani am început să le spun: „dacă la început veţi petrece şapte ore, veţi ajunge să petreceţi şi 70 de ore”.
„Cele 70 de ore sunt de fapt ore de pictură efectivă”, precizează Irina Neacşu. Înainte, dedic mult timp cercetării. Face schiţe. Uneori florile nu sunt perfecte şi face compoziţii ale diferitelor stadii ale florii. „Sunt schiţe de umbre şi pattern, suprapuse”, afirmă artista care lucrează pe foaie de calc. „Fac fotografii, peste 100 pentru fiecare detaliu în parte. Abia după se face transferul pe foaia de lucru şi se poate ca atunci planta să nu mai fie înflorită, dar există tot acest studiu şi obişnuirea ochiului”. Culorile trebuie să fie identice.
Tehnica, una „transparentă”, care presupune multe straturi suprapuse, pe care a ales-o Irina Neacşu, nefiind singura în ilustraţia botanică, dintr-o preferinţă personală, este în acuarelă.
„Când ne uităm la o floare, să ne imaginăm toate straturile de îmbrăcăminte când vedem un om care arată bine pe stradă. În spatele unei petale roşii sunt foarte multe nuanţe de verde, de galben, degradeuri şi uşor, strat după strat, se ajunge la culoarea finală”.
Descoperirea expoziţiei
Cea mai neobişnuită plantă ilustrată de Irina Neacşu este Fritillaria, aflată în expoziţie şi care trăieşte în România ca floare sălbatică în zona Sucevei şi în Munţii Apuseni. A găsit-o şi în zona Braşovului, însă în areale foarte restrânse şi foarte departe de zone poluate.
I-ar plăcea să ilustreze din nou trandafiri, bujori şi hortensii, pentru că sunt romantice. „Aş vrea să-mi aloc timp să le reiau, dar cred că adevărata mea dragoste sunt florile de câmp”.
Cele mai dificile de redat sunt întotdeauna florile albe, spune specialista.
„Zambila a fost cea mai dificilă din această expoziţie. Orice ilustrator trebuie să facă o singură zambilă în viaţă, pentru că altfel va claca nervos”, glumeşte ea.
Deşi a studiat în Finlanda şi Norvegia, spune că florile de câmp din Transilvania sunt unice.
De cinci ani în România se întâmplă un program, mai puţin cunoscut de public, „Transylvania Florilegium”, un program de cercetare iniţiat de Fundaţia Prinţului de Welles, „o iniţiativă prin care ilustratori botanici din toată lumea împreună cu botanişti au lucrat intens la înregistrarea acestei flore sălbatice unice în Europa. Chiar acum, la ICR Londra este expoziţia acestui program”, mărturiseşte ilustratoarea. “În zona Covasna, la cele două case de oaspeţi ale contelui Tibor Kalnoki, acum înfloreşte orhideea sălbatică, o specie rară. De curând, am găsit în zona Braşovului Crucea voinicului, floare de munte rară în Europa, dar din abundenţă pe Tâmpa”, povesteşte Irina, subliniind că “România are un privilegiu fantastic în privinţa florilor. Ce m-a atras foarte mult în ţările nordice este uşurinţa cu care cresc flori. La noi, de exemplu, hortensia nu creşte ca acolo din cauză că avem mult soare”.
O inspiră Karl Blossfeldt, Georgia O’Keeffe, “personalităţi care au preluat florile dar nu s-au oprit la o reprezentare a realităţii, ci le-au dus într-un filon foarte personal şi le-au folosit şi ca material de studiu în cursurile pe care le-au susţinut”.
Ilustratoarea a conceput anul trecut şi un ierbar, asemănător cu cel pe care orice elev era obligat să-l aibă la şcoală în urmă cu trei decenii. Însă, cartea legată cu sfoară a Irinei - „Herbarium” - este un manual cu 30 de plante medicinale care cresc în flora spontană a României, „pe care le găsim şi într-o crăpătură de astfalt, cum e trifoiul”, un proiect gândit pentru părinţi şi copii, motiv de activităţi în aer liber. Fiind ilustrat, copiii pot identifica uşor plantele.
Irina Neacşu invită publicul în expoziţia sa pentru că „ilustraţia botanică este o înregistrare a frumosului şi pentru felul în care putem recunoaşte frumosul atât de sincer fără să căutăm nişte simboluri ascunse. Este vorba de sentimentul de admiraţie şi de bucurie”.
Irina Neacşu este în prezent artist botanic în cadrul American Society of Botanical Artists. A absolvit Universitatea de Artă din Roma şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti şi a făcut cursuri de specializare în Olanda.
Expoziţia "Life of Bulbs", de Irina Neacşu, este deschisă la Grădina Botanică "Dimitrie Brândza" a Universităţii Bucureşti, iar din 22 iunie va putea fi văzută şi la Grădina Botanică "Alexandru Borza" din Cluj-Napoca.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
