Elveţia a pierdut aproape o cincime din gheaţa sa în doar cinci ani, conform unui studiu, într-o transformare dramatică a acestei ţări alpine, ai cărei mari gheţari albi s-au redus la deşerturi stâncoase asemănătoare cu cele lunare, afirmă oamenii de ştiinţă, citaţi de The Guardian.
Gheţarii elveţieni s-au redus cu 5,5% în primele opt luni ale anului 2026, potrivit unui raport anual de monitorizare, după o vară marcată de valuri de căldură toridă care a urmat unei ierni cu zăpadă puţină. Scăderea volumului de gheaţă se situează la un pas de recordul stabilit în 2022 şi ridică pierderea totală de gheaţă din gheţari începând cu 2021 la 19,4%.
Matthias Huss, glaciolog la ETH Zürich şi autor principal al raportului, a afirmat că mulţi oameni nu îşi dau seama cât de repede se retrag gheţarii sau că, cu doar o generaţie în urmă, unele zone acum pustii se aflau sub sute de metri de gheaţă. Oamenii de ştiinţă nu au întocmit încă un bilanţ oficial al gheţarilor pierduţi în acest an, dar au declarat că au asistat la dispariţia unui număr de gheţari mici.
„Am vizitat unul săptămâna trecută şi este cu adevărat impresionant să te afli în acest peisaj selenar, unde, cu doar câţiva ani în urmă, exista un strat gros de gheaţă - un gheţar întins”, a spus Huss. „Iar acum este un deşert stâncos, unde mai sunt împrăştiate câteva blocuri de gheaţă veche care încă sunt pe stâncile încălzite de soare şi se topesc”.
Raportul, realizat în colaborare între Reţeaua Elveţiană de Monitorizare a Gheţarilor şi Comisia Elveţiană pentru Observarea Criosferei, a constatat că grosimea medie a gheţarilor individuali a scăzut cu o valoare cuprinsă între 2,5 metri şi 4 metri în 2026. Huss a afirmat că oamenii de ştiinţă observă din ce în ce mai des prăbuşirea gheţarilor din interior - ca urmare a curenţilor interni de sub gheaţă care sapă caverne - mai degrabă decât o simplă retragere cauzată de căldura de la suprafaţă.
„În mijlocul gheţii există găuri uriaşe, ca în brânză, cu acoperişuri care se prăbuşesc”, a spus Huss. „Acestea sunt procese care sfâşie gheţarii şi îi fac să se retragă şi mai repede”.
Europa se încălzeşte de două ori mai repede decât media globală, ca urmare a efectelor de reţinere a căldurii generate de poluarea provocată de combustibilii fosili şi de distrugerea naturii, regiunile alpine înregistrând unele dintre cele mai dramatice schimbări.
O analiză publicată marţi de MeteoSwiss a arătat că semestrul de vară, cuprins între aprilie şi septembrie, a fost cel mai cald şi cel mai secetos de la începutul înregistrărilor, în 1864. În această perioadă, omenirea a emis în atmosferă 1,8 trilioane de tone de dioxid de carbon şi a încălzit planeta cu aproximativ 1,4 °C.
Căldura din această vară a fost mai intensă decât în 2022, însă pierderea de gheaţă din Elveţia nu a atins nivelurile record înregistrate în acel an. Oamenii de ştiinţă au atribuit acest fenomen depunerilor reduse de praf saharian, care contaminează zăpada şi o împiedică să reflecte lumina soarelui, precum şi stratului de zăpadă puţin mai gros de la sfârşitul iernii şi cantităţii mai mari de lumină solară din timpul verii.
Medikatv.ro
