Lansarea volumului "Alfabetul doamnelor. De la doamna B. la doamna T." de Ioana Pârvulescu va avea loc joi, alături de Mircea Cărtărescu şi Lidia Bodea, directorul editurii Humanitas, de la ora 19.30, pe terasa Librăriei Humanitas Kretzulescu.
Evenimentul va fi transmis #live #online pe pagina de Facebook a Editurii Humanitas şi pe #HumanitasYouTube: https://bit.ly/Humanitas-YouTube.
Accesul publicului este permis, în limita numărului de locuri disponibile pe scaun, în baza unei rezervări telefonice la numărul 021 313 5035, în intervalul orar 10.00-17.00.
"Această carte e liberă. De aceea o dedic tuturor celor care se mai bucură să exploreze în voie spaţiul dintre coperte, doamnelor şi domnilor deopotrivă, studentelor şi studenţilor de la Litere, cititoarelor şi cititorilor care dau sens (şi sensuri noi) efortului unui scriitor. Ştiu că asemenea oameni vor exista şi în vremurile cele mai puţin propice cititului. Cartea oferă o tipologie a personajelor feminine din literatura română, de la doamna B. a lui Negruzzi la doamna T. a lui Camil Petrescu. Combină critica şi istoria literară cu istoria mentalităţilor, sociologia cu istoria culturală, experienţa de viaţă cu cea de bibliotecă: în fond cam tot ce folosim când citim şi judecăm literatura, fără mânie şi părtinire. Alfabetul doamnelor nu se doreşte, desigur, a fi exhaustiv (oricum, nu trece de Interbelic). Fiecare dintre noi are cu siguranţă unul propriu, bazat pe afinităţi. Acesta este al meu. Nu-l impun, îl propun", declară Ioana Pârvulescu.
Fragment
Unde vei găsi cuvântul/
Ce exprimă adevărul?
În Evul Mediu cuvântul dragostei trupeşti e fach (faptă). S‑a glosat mult pe tema amorului de acest tip la trubaduri, căci mulţi comentatori au întreţinut mitul castităţii dragostei cântate la curţile castelanelor. Există şi o explicaţie: platonica relaţie intermediată, mai târziu declarată în nume propriu, de trubadur se opunea concretei, dacă nu de‑a dreptul brutalei, relaţii cu soţul. Or, nu numai că în destule versuri poetul încearcă să‑şi convingă doamna să ajungă la fach, dar s‑a născut chiar o specie a dimineţii imediat următoare nopţii de dragoste, alba. E destul de greu de stabilit cum şi de ce dela personajul femeii căsătorite, plasat confortabil în literatura medievală, s‑a ajuns la poziţia atât de neatrăgătoare şi de ştearsă a nevestei, de mai târziu. Soţul din literatură nu are o situaţie mai bună decât convenţionala nevastă (care se animă numai când e pe cale să devină adulterină). Însă, în cazul bărbatului căsătorit şi mult detestat, vina o poartă trubadurii, truverii şi minnesängerii. De la ei pornesc istoriile în care bărbatul care are drepturi „legale“ asupra unei femei nu e pe măsura ei, n‑o înţelege, n‑o iubeşte îndeajuns şi un altul, care nu are nici un drept, încearcă să o salveze mai mult sau mai puţin poetic. Imaginea a fost întărită în comediile secolului XVII şi în spectacolele de operă ale secolului XIX.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
