Conform unui studiu preclinic realizat de cercetătorii de la facultatea de medicină Weill Cornell, un grup de proteine imunitare numit complexul imunitar inflamazom poate ajuta la prevenirea malignizării celulelor stem din sânge prin eliminarea anumitor receptori de pe suprafaţa acestora şi blocarea activităţii genelor canceroase.
Studiul, publicat la 2 ianuarie în revista Nature Immunology, poate conduce la terapii care vizează stadiile incipiente ale cancerului.
Descoperirile consolidează ideea că inflamazomul are un rol dublu - promovează inflamaţia asociată cu rezultate slabe în stadiile avansate ale cancerului, dar la început poate ajuta la prevenirea apariţiei cancerului în celule.
„Ceea ce a fost surprinzător a fost faptul că sistemul imunitar înnăscut, care include inflamazomul, are un rol dincolo de infecţie”, a declarat dr. Julie Magarian Blander, profesorul de imunologie în medicină şi cercetător la Institutul pentru Cercetare în Bolile Inflamatorii Intestinale la Weill Cornell Medicine, într-un comunicat.
„Am descoperit că acesta menţine homeostazia în ţesut, urmărind dacă celulele stem proliferează prea mult. În acest fel, împiedică celulele să devină canceroase, iar această activitate este independentă de inflamaţie”, a precizat cercetătoarea.
De obicei, în momentul în care pacienţii se prezintă la medic cu simptome de cancer, tumorile s-au format deja. Prin urmare, se ştiu foarte puţine despre începuturile cancerului.
Pentru a înţelege mai bine modul în care boala se instalează, dr. Blander şi colegii săi au ales să studieze un model de şoarece de limfom cu celule B numit Eµ-myc, care are o mutaţie în oncogena Myc - o familie de gene reglatoare şi proto-oncogene care codifică factorii de transcripţie.
Aceşti şoareci prezintă o întârziere de durată înainte de a dezvolta tumorile canceroase, oferind cercetătorilor şansa de a observa ce se întâmplă la începutul cancerului. Deoarece limfomul cu celule B se dezvoltă într-un tip de celule albe din sânge, echipa a examinat la şoareci precursorii acestora, numiţi celule stem hematopoietice.
Întreruperea genetică a activităţii inflamazomului la şoarecii Eµ-myc a accelerat foarte mult proliferarea celulelor stem şi dezvoltarea tumorilor.
Cercetătorii au fost surprinşi să constate că celulele stem de la şoarecii de control cărora le lipsea inflamazomul proliferau, de asemenea, într-un ritm rapid în comparaţie cu şoarecii de tip sălbatic, sugerând că acest complex are un rol important şi în celulele sănătoase.
Echipa a constatat că, fără inflamazom, celulele stem au niveluri ridicate ale proteinei Ras, un alt produs oncogen. Această proteină poate funcţiona împreună cu Myc mutantă pentru a favoriza apariţia cancerului, astfel încât misiunea normală a inflamazomului de a ţine Ras sub control întârzie tumorogeneza.
Punctul zero al activităţii de protecţie nu a fost reprezentat de celulele stem hematopoietice în sine, ci de stroma măduvei osoase, un ansamblu de mai multe tipuri de celule care înconjoară şi hrănesc celulele stem.
Niveluri mai ridicate de receptori solubili ai factorului de necroză tumorală (TNF) au fost găsite în stroma şoarecilor de control comparativ cu şoarecii cu deficit de inflamazom.
„S-a dovedit că receptorii TNF au fost eliminaţi din celulele stem ale şoarecilor de control şi au fost păstraţi în celulele stem ale şoarecilor cu deficit de inflamazom. Un nivel mai ridicat al receptorilor TNF duce la creşterea proliferării celulelor stem. Menţinerea unui nivel sănătos de receptori TNF devine importantă pentru ca aceste celule stem să menţină controlul homeostatic al proliferării”, a explicat dr. Blander.
„Credem că inflamazomul din stroma orchestrează ceva prin care scindează receptorii TNF, eliminându-i de pe celulele stem”, a precizat cercetătorul.
În continuare, echipa va testa efectele protectoare ale inflamazomului în alte ţesuturi. În plus, ei vor determina care dintre tipurile de celule stromale este responsabil pentru această activitate şi ce molecule utilizează inflamazomul pentru a suprima creşterea celulară.
În cele din urmă, cercetătorii speră că studiul va pune bazele unei terapii care să oprească cancerul.
„O terapie ar putea viza inflamazomul, dar ar trebui să fie direcţionată doar către partea de inflamaţie a activităţii sale care este asociată cu progresia tumorală”, a precizat dr. Blander, întrucât „vrem să protejăm funcţia benefică a inflamazomului de a întârzia tumorigeneza”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
