Fostul director al SRI Eduard Hellvig afirmă că hârtiile de la serviciile de informaţii trebuie luate cu rezerve, cu precauţie, aşa cum e normal pentru orice adult funcţional, subliniind că ”în spatele propoziţiilor cazone sunt mai multe lucruri decât pot fi aşternute pe hârtie cu un grad rezonabil de certitudine”. ”Cartografiezi pe întuneric şi speri ca atunci când se aprinde lumina să se potrivească imaginea. La nivelul următor, sunt lucruri pe care sereiştii le cred, le şi ştiu în mare, dar nu ştiu exact dacă ce ştiu este în realitate ceea ce este cu adevărat”, explică Hellvig.
El îşi începe postarea pe X afirmând că, pentru cineva care nu a avut niciodată tangenţă cu serviciile de informaţii, limbajul acestora poate părea straniu şi încriptat şi în public, cumva firesc, dar şi în notele şi rapoartele de informare pe care le vehiculează zilnic.
”Când am fost votat de Parlament director al SRI acum vreo zece ani, primul impact a fost chiar cu limba română dar străină care guverna fiecare hârtie pe care o vedeam. În discuţii, oamenii erau mult mai fireşti, destul de rezervaţi şi politicoşi, dar reuşeau de fiecare dată să explice conceptele destul de facil. În scris, toată elocvenţa se transforma într-un stil propriu, auster, de a aşeza în pagină lucrurile pe care le ştiau. Mult timp m-am gândit că este un test recurent pentru politicienii civili care sunt trimişi să conducă instituţia. Că este o formă de a trasa o graniţă între militarii de carieră, profesionişti ai informaţiilor, cunoscători ai treburilor interne ale unui serviciu şi un politician implantat la vârf o dată la ceva vreme. Limbajul tehnic al SRI nu reuşea defel să fie pe atât de limpede pe cum mi-aş fi dorit”, relatează Hellvig.
El subliniază că limbajul SRI nu reuşea să spună lămuritor despre ce este vorba, cine, ce cum, cu cine şi trimis de cine.
”Pentru cineva care până atunci nu avusese niciodată tangenţă cu serviciile de informaţii, părea că de fapt oamenii se feresc de cuvinte. În realitate, aveam să înţeleg destul de rapid, oamenii din servicii, şi din SRI în particular, se feresc prin construcţie de cuvintele care nu au sută la sută acoperire în fapte. “Ştii sau crezi?” e întrebarea care dă fiori oricărui debutant venit cu vraful de documente în faţa şefilor. Munca sereiştilor nu este despre a produce probe, precum o instanţă, ci de a şti din devreme un plan care se coace într-un loc neprietenos. Dar, ca în orice loc neprietenos, lucrurile nu sunt tot timpul foarte limpezi. Nici nu ai vreodată trei surse, precum jurnaliştii”, afirmă fostul şef al SRI.
El spune că, de fapt, cartografiezi pe întuneric şi speri ca atunci când se aprinde lumina să se potrivească imaginea. El mai explică şi faptul că, la nivelul următor, ”sunt lucruri pe care sereiştii le cred, le şi ştiu în mare, dar nu ştiu exact dacă ce ştiu este în realitate ceea ce este cu adevărat.” ”Şi iată cum şi un liberal sadea se poate molipsi de paralimbaj”, remarcă Hellvig, care, după ce a plecat de la conducerea SRI, s-a reînscris în PNL.
”În esenţă, ca să nu vă plictisesc foarte tare, scurt tips and tricks de a citi hârtiile provenite de la serviciile de informaţii. Luaţi-le cu rezerve, cu precauţie, cu dubii, aşa cum e normal pentru orice adult funcţional. Dar să ştiţi că în spatele propoziţiilor cazone sunt mai multe lucruri decât pot fi aşternute pe hârtie cu un grad rezonabil de certitudine. Câteodată, pentru servicii, chiar cu riscul de a atrage critici şi o oarecare zeflemea. În fond, asta înseamnă rigoare şi e destul de complicat de gestionat. Azi SRI aniversează o vârstă respectabilă. A avut un an greu, dar sunt convins că îşi va regăsi suflul de a sufla în cele 35 de lumânări. La mulţi ani, SRI”, conchide Hellvig
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
