O femeie care-i refuză raporturi sexuale soţului său nu trebuie să fie considerată de către justiţie ca fiind ”de vină” în cazul unui divorţ, tranşează Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a condamnat Franţa, relatează AFP.
Curtea i-a dat câştig de cauză unei franţuzoaice în vârstă de 69 de ani al cărei soţ a obţinut divorţul pe seama vinovăţiei totale a soţiei sale, pe motiv că ea a încetat să mai aibă relaţii sexuale cu el de mai mulţi ani.
”Sper ca această hotărâre să marcheze o cotitură în lupta drepturilor femeii în Franţa”, a reacţionat ea într-un comunciat transmis de către una dintre avocatele sale, Lilia Mhissen.
”Această hotărâre marcheză abolirea dreptului conjugal şi viziunea arhaică şi canomică (conformă regulilor Bisericii Catolice) a familiei”, salută, la rândul său, Mhissen.
Curtea, cu sediul la Strasbourg, a condamnat Franţa cu privire la încălcarea Articolului 8 al Convenţiei europene a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea viieţii private şi de familie.
”ÎMPĂRŢIREA PATULUI”
În această hotărâre, pronunţată în unamitate de către cei şapte judecători, CEDO aminteşte că ”orice act sexual neconsimţit constituie o formă de violenţă sexuală”.
Constatând că refuzul supunerii faţă de o ”datorie conjugală” poate fi considerat drept o vină care să justifice pronunţarea divorţului, jurisdicţia consideră că ”existenţa însăşi a unei asemena obligaţii matrimoniale este contrară atât libertăţii sexuale şi dreptului de a dipsune de propriul corp, cât şi obligaţiei pozitive de prevenire care revine statelor contractante în domeniul luptei împotriva violenţelor domestice şi sexuale”.
”Curtea nu va admite, aşa cum sugerează Guvernul, că consimţământul căsătoriei implică consimţământul la relaţii sexuale viitoare. O asemenea justificare ar fi de natură să înlăture caracterul condamnabil al violului conjugal”, insistă CEDO.
Emmanuelle Piet, de la Colectivul Feminist împotriva Violului (Collectif féministe contre le viol, CFCV), care a susţinut-o pe reclamantă, consideră că ”trebuie ca Franţa să ia act de faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că mariajul nu implică o obligaţie a relaţiilor sexuale între soţi şi să modifice, astfel, articolele 215 şi 212 ale Codului Civil”.
Articolul 215 al Codului Civil prevede că ”soţii se obligă reciproc la o comuniune a vieţii”, iar Articolul 212 prevede că ”soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate, ajutor, asistenţă”.
Delphine Zoughebi, o avocată a petentei, consideră că ”hotărârea din această zi (joi) se va impune judecătorilor francezi, care nu vor mai putea să considere că o comuniune a vieţii implică o comuniune a patului”.
”VIZIUNE ARHIACĂ A FAMILIEI”
Reclamanta, care locuieşte la Chesnay, în Yvelines şi care vrea să-şi păstreze anonimatul, a cerut divorţul în 2012.
În iulie 2016, judecătorul de dosare familiale de la Tribunalul de mare Instanţă de la Versailles a stabilit că divorţul nu poate fi pronunţat din cauza unei vine şi că probleme de sănătate ale soţiei erau de natură să justifice absenţa de durată a sexualităţii în cuplu.
Însă, în noiembrie 2019, Curtea de Apel de la Versailles a pronunţat divorţul din vina exclusivă a soţiei, stabilind că refuzul relaţiilor intime cu soţul său constituia ”o încălcare gravă şi repetată a datoriilor şi obligaţiilor mariajului care face intolerabilă menţinerea vieţii comune”.
Reclamanta a făcut recurs în casaţie, care a fost respins.
Soţia a sesizat CEDO în 2021, susţinută de CFCV şi Fundaţia Femeilor. ”Îmi era imposibil să accept şi să rămână aşa”, explică ea joi în comunicat.
”Hotărârea Curţii de Apel care mă condamna este şi este nedemnă de o societate civilizată, pentru că mi-a refuzat dreptul de a nu consimţi relaţii sexuale, privându-mă de libertatea de a decide asupra corpului meu. Ea l-a susţinut pe soţul meu şi pe toţi soţii într-un «drept de a-şi impune voinţa»”.
Bucurându-se de hotărârea CEDO, sexagenara, mama a patru copii, apreciază că ”această victorie este a tuturor femeilor care, la fel ca mine, se confruntă cu hotărâri judiciare aberante şi nedrepte, care le pun în discuţie integritatea corporală şi dreptul la intimitate”.
Zoughebi subliniază că ”de-acum mariajul nu mai este o servitute sexuală. Această hotărâre este cu atât mai fundamentală cu cât aproape un viol din două este comis de către şoţ sau concubin”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
