Alina Cojocaru vorbeşte, într-un interviu acordat agenţiei News.ro, despre cum au decurs ostilităţile de la Opera Naţională şi despre stadiul în care se află noua rundă de negocieri. Balerina se referă la atitudinea de xenofobie manifestată în faţa Operei şi spune că argumentul remuneraţiei mai bune a străinilor este unul fals, salariul acestora fiind, în medie, de 500 de euro pe lună. Mai mult, mărturiseşte că îi displace, din seara protestelor, cuvântul ”străin”, mai ales că ea este ceea ce este datorită unei străine din Kiev care, la 9 ani, a învăţat-o baletul.
Alina Cojocaru, marele nume al baletului international contemporan, s-a pregătit timp de şapte ani la Kiev, apoi la Şcoala Regală de Balet din Londra, începând din anul 1997. După şase luni de la absolvire, s-a întors la Kiev ca prim-solistă, iar un an mai târziu, în noiembrie 1999, s-a alăturat Baletului Regal din Londra.
A devenit membră a Baletului Naţional Englez în septembrie 2013, ca prim-solistă. În această calitate continuă să interpreteze roluri importante ca invitată permanentă a altor companii de prestigiu precum Baletul din Hamburg şi Teatrul de Balet American (ABT).
După două săptămâni de la izbucnirea scandalului de la Opera Naţională Bucureşti, Alina Cojocaru a acordat un interviu agenţiei News.ro, în care vorbeşte despre cum au decurs ostilităţile de la Opera Naţională şi despre stadiul în care se află noua rundă de negocieri.
Ea spune că, la început, a "luptat" pentru Johan Kobborg, iar acum luptă "pentru o instituţie care este într-un moment în care poate să facă paşi înainte".
Prezentăm interviul acordat de Alina Cojocaru:
Reporter: Ce s-a întâmplat în ultimele două săptămâni? Să refacem puţin toată istoria.
Alina Cojocaru: Schimbarea a fost făcută foarte de neînţeles, la ora 16 şi jumătate, într-o vineri, când directorului interimar, domnul Călin, i s-a spus că nu mai este pe post. Nu au fost multe şanse de a afla de ce, cum. De luni am fost puşi în faţa faptului că domnul Soare va fi director. În legătură cu schimbarea directorului , voiam să spun că deja si schimbul aşa, peste weekend, a fost primul semn de întrebare , şi era un lucru neobişnuit,la fel şi faptul că deja era o personă desemnată pe post. Dar schimbărea în viaţa uni artist nu este ceva rar, în lumea noastră suntem obişnuiţi cu schimbările. Momentul în care am înţeles că nu e în regulă a fost atunci când primul lucru pe care l-a făcut a fost să schimbe numele lui Johan ca director artistic, dând vina pe un lucru birocratic. Faptul că Johan avea un contract cu atribuţii pe coordonare şi, mai mult, că şi-a îndeplinit aceste atribuţii, nu a mai contat. Şi faptul că a scos de pe site numai numele şi postul Johan, dar a păstrat celelate tiltulri , a indicat din nou un singur target.
Reporter: L-a sunat domnul Tiberiu Soare pe Johan Kobborg, înainte de a face această schimbare, pentru a-i explica?
Alina Cojocaru: Nu, nu l-a sunat. Nu a fost nicio comunicare, nicio colaborare. Chiar eram în teatru, am plecat pe la mijlocul zilei, luni. Johan a primit doar o scrisoare, după plecarea noastră: «Văd că urmează Gala (Gala Internaţională a Dansului, n.r.). Am nevoie de toate datele, de repertoriul pentru orchestră». Nu a spus niciun: cine sunt, ce planuri am.
Reporter: Cum vă explicaţi? Există un conflict mai vechi?
Alina Cojocaru: După câte ştiu eu, nu. Nu îmi pot explica. Am văzut că domnul Soare spune că am colaborat în trecut. Probabil că faptul că dumnealui a dirijat unul dintre spectacolele noastre, asta numeşte colaborare. După părerea mea, nu este colaborare, colaborarea este un alt fel de comunicare decât a te întâlni la un spectacol. Coaborarea cu un dirijor este importantă pentru mine şi nu mă refer că acea colaborare nu a fosa importantă, pentru că pentru mine chiar este un lucru foarte important la fiecare spectacol, dar mai mult la faptul de a pretinde că se prezinta că a colaborat.
Reporter: Suntem în momentul în care Johan Kobborg află că i-a fost scos numele de pe site, ca director artistic. Ce a urmat?
Alina Cojocaru: Nu numai că i-a fost scos numele, dar i s-a spus «Tu nu exişti». Se pune mult accent pe acest post, dar, de fapt, este vorba că i s-a spus că nu există, că tot ce a făcut până în acel moment nu contează. A devenit clar pentru Johan că nu e posibil, că nu poate lucra cu persoane de genul acesta. Următorul lucru care a urmat, exact a doua zi: domnul Soare s-a dus, a oprit studiile de balet şi a vorbit în română, s-a introdus şi cineva l-a rugat să vorbească în engleză. Atunci, domnul Soare a spus: «suntem în România, vorbim în limba română». După câte am auzit a spus că este teatru naţional.
Reporter: E ceea ce domnul Soare spune că nu e adevărat.
Alina Cojocaru: E uşor să spui că a spus altcineva, dar au fost balerini acolo care nu pot să mintă. Lucurile au început să decurgă, noi să ne apărăm de acuzaţii nefondate şi balerinii au început să îl susţină pe Johan, pentru că ei au simţit ce a făcut el, ei sunt cei care s-au bucurat de aceste lucruri frumoase, ca şi publicul. Ei au spus că nu dansează până nu se rezolvă situaţia, cum am spus şi eu.
Reporter: Când a intrat în scenă ministrul Vlad Alexandrescu? A fost momentul în care Johan Kobborg nu a participat la prima convocare la minister.
Alina Cojocaru: Uitându-mă pe calendar, prima întâlnire a fost chiar înainte de schimbarea directorială ,cu dorinţa ca toată echipa de management să se introducă ministrului şi să prezinte planul de viitor, întâlnire la care am fost acceptaţi numai eu şi Johan, ceilalţi din echipă, după mai multe cereri în audienţă, nu au fost niciodată acceptaţi. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să se uite la Johan şi să îi spună: ”Nu a fost negociat să se întâlnim şi cu tine”. Atunci Johan i-a spus că poate să plece, dar ministrul i-a răspus că poate să stea, dar va vorbi în română. Nici nu am ştiut dacă să rămân. Nu a vorbit deloc cu Johan, ci numai cu mine.
Reporter: Despre ce aţi vorbit?
Alina Cojocaru: M-a asigurat că această schimbare este cu bună-credinţă şi bazată pe fapte reale.
Reporter: Şi întâlnirea de la minister, pe care domnul Kobborg a refuzat-o?
Alina Cojocaru: Domnul ministru a spus că a încercat să ia legătura cu el, dar Johan nu a primit niciun e-mail sau mesaj, prin care să fie chemat la întâlnire. Mi-a trimis mie un mesaj, eu eram la repetiţii în Munich şi i-am răspuns că Johan îi va răspunde când o sa primească invitaţia oficială-şi va considera oportun.
Reporter: A urmat şi întâlnirea, în cele din urmă. În urma ei, ministrul a anunţat că lucrurile sunt rezolvate.
Alina Cojocaru: Ne-a făcut o propunere: să fie domnul Conta interimar şi domnul Soare director adjunct. Noi i-am răspuns că va trebui să ne gândim, pentru că ar fi trebuit să colaboreze cu domnul Soare. A doua zi a urmat o întâlnire cu domnul Conta, care a zis, la un moment dat: »Sper că eşti deschis la colaborare cu domnul Soare, la spectacole». După care s-a întors spre mine şi mi-a spus: «Tu mâine nu dansezi?». I-am spus că nu pot, pentru că, din cauza situaţiei, nu am putut repeta cu partenerul. Atunci el mi-a spus că nu putem spune public aşa ceva, să spunem că partenerul este «indisposed» sau «unavailable». I-am spus că nu pot să spun aşa, pentru că nu este adevărat. Am văzut apoi că a spus că acesta ar fi fost motivul. Ce mă doare este că ştie că este o minciună, dar caută dovezi că are dreptate la o minciună.
Reporter: Când aţi plecat de acolo, Johan Kobborg acceptase?
Alina Cojocaru: Nu, noi ne gândeam că suntem în negocieri şi căutam o cale ca totul să fie verificat din punctul de vedere al legalităţii, să nu mai existe acuzaţii. După această întâlnire, aşa rămăsese, să ne interesăm de aspectele legale. Singurul lucru acceptat a fost să continuăm negocierile. Toată lumea a fost grăbită doar să anunţe că a fost rezolvată această situaţie.
Reporter: Ce s-a întâmplat până luni, când Johan Kobborg şi-a anunţat demisia?
Alina Cojocaru: Ne-am dat seama că nu putem lucra cu oameni care manipulează. Cum poţi avea încredere în cineva care la prima întâlnire îţi cere să minţi? Pentru imaginea instituţiei cel mai bun lucru ar fi fost transparenţa.
Reporter: Anularea Galei Internaţionale de Dans. Domnul Tiberiu Soare spune că Johan Kobborg nu i-a transmis nimic, niciun document despre această gală.
Alina Cojocaru: La această gală trebuia să vină Ivan Vasiliev… A fost singurul lucru pe care l-a cerut înainte de a scoate numele lui Johan, raportul despre Gală. Johan nu i-a trimis nimic, aştepta să se întâlnească. Nu a avut niciodată posibilitatea de a vorbi despre Gală, de a-i trimite ceva. Acum înţeleg de ce a cerut-o, înainte să îi scoată numele de pe site. Ceea ce înseamnă că asta era de la bun început miza.
Reporter: Au vorbit vreodată între ei, Tiberiu Soare şi Johan Kobborg?
Alina Cojocaru: Nu. Atacurile sunt foarte personale, e personal felul în care spune lucrurile: «Ţi-ai atribuit un rol pe care nu îl ai». Nu şi-a atribuit nimic. În ultimii ani a fost o încercare spre a aduce teatrul, aşa cum este el aici, ca în toată lumea. Sincer, nu ştiu care e planul, dar e clar că tot ce a făcut domnul Soare de când a venit a fost cu intenţie.
Reporter: Marele reproş pe care l-au făcut unii colegi români de la Operă este cel că ”străinii” sunt remuneraţi mai bine decât angajaţii români. Ştiţi despre ce sume vorbim?
Alina Cojocaru: Orice român are dreptul să fie colaborator şi să lucreze pe aceiaşi bani ca orice străin. Ca un coloborator, două luni pe an nu eşti plătit, nu ai pensie şi nici asigurări medicale. Ca angajat român, cu un contract pe viaţă, ţi se plăteşte chirie, asigurări medicale, pensie.
Reporter: Cât primeşte în medie un colaborator străin?
Alina Cojocaru: În medie, un colaborator străin are 500 de euro. În loc să se gândească că au o posibilitate să ridicăm nivelul, dimpotrivă, îi tragem pe alţii în jos. În loc să îşi dea seama de beneficii: avem o trupă care nu era înainte. Eu, când am mers la Londra, la 17 ani, îmi permiteam să am chirie singură, să pun deoparte şi să trimit şi acasă. La 17 ani. Un colaborator aici, la Bucureşti, stă într-un apartament cu alţi trei, patru colegi pentru a putea plăti chiriile. Noi, ca ţară, nu putem oferi străinilor ce mi s-a oferit mie la 17 ani.
Reporter: După demisie, Vlad Conta sau ministrul Culturii l-au sunat pe Johan Kobborg, să discute?
Alina Cojocaru: Nu. Luni, după demisie, cred că toată lumea era mulţumită că, în sfârşit, au reuşit ce au sperat să facă, ca noi să plecăm. Marea schimbare cred că a fost la acea demonstraţie, când şi-au dat toţi seama că oamenii care îl atacă pe Johan nu îl atacă pentru că e străin, ci îl atacă pentru a se reîntoarce la putere un alt fel de conducere, care şi-a arătat faţa la acea demonstraţie. În lumea artei, dacă vrei să ridici un nivel, trebuie să investeşti. După ce investeşti, ţi-ai format o trupă şi are valoare, ai putere. Atunci creezi o instituţie în care artiştii români vor să rămână. Atunci ridici nivelul şcolii, ridici tot. E un cerc care ar trebui rupt. Am impresia că asta s-a întâmplat acum: s-au reîntors artişti români din străinătate, Johan primeşte audiţii de la artiştii români care nu mai vor să plece. E o parte a artiştilor care sunt plătiţi şi nu mai dansează, pentru că sunt peste vârstă. Ei spun: «De ce un străin să vină la mine în ţară să câştige? E un fel de naţionalism de care eu nu îmi dădusem seama».
Reporter: Vi s-a întâmplat la Londra, de pildă, să vă simţiţi discriminată?
Alina Cojocaru: Nu. Şi mai e ceva: când am fost la Kiev, eram unul dintre primii români de acolo. Aveam 9 ani. Am avut o profesoară care ne dădea tot ce ştia, din suflet, nouă, unor străini. Eu sunt ceea ce sunt astăzi datorită unui străin, urăsc cuvântul acesta, că o persoană de altă naţionalitate a văzut un talent şi a vrut să mă ajute. La Londra, nici nu am ştiut ce naţionalitate au colegii din jurul meu. Lumea artei e o lume internaţională. Este o oportunitate ca om să spui cine eşti. Întâi te reprezinţi pe tine, apoi ţara ta.
Reporter: Şi-a cerut cineva scuze după protest?
Alina Cojocaru: Au fost colegi din străinătate, care au zis «Nu îmi vine să cred, mi-e ruşine că sunt român».
Reporter: Aţi vorbit personal cu ambasadorul Marii Britanii?
Alina Cojocaru: Ne-am văzut din întâmplare de câteva ori, prima dată la sărbătorirea de 30 de ani a prinţului Nicolae. A venit des la spectacole. Ne-a mai întrebat ce se întâmplă, ne-am întâlnit şi la fumoasa gală de caritate Hope and Homes. M-a întrebat cum poate să ajute. Avem colegi britanici, au fost chemaţi la ambasador şi întrebaţi de situaţie. A fost iniţiativa lui să ne ajute. Domnul ambasador al Marii Britanii a fost la premieră la Manon , la fel ca la multe alte spectacole din sezonul nostru.
Reporter: Am ajuns, iată, în punctul unor noi negocieri. V-aţi întâlnit cu prim-ministrul Cioloş.
Alina Cojocaru: Întâlnirea cu Dacian Cioloş a fost înainte de protest, înainte de demisia lui Johan. A fost un noroc să ne întâlnim faţă în faţă şi să îmi dau seama ce fel de om e. Ştia de la domnul ministru ce s-a întâmplat şi voia să afle şi cealaltă parte. Joi, sincer, ne pregăteam să ne mutăm lucrurile, după care am fost chemaţi la o altă întâlnire, la ministerul Culturii.
Reporter: V-a convins răspunsul prim-ministrului?
Alina Cojocaru: Nu m-a luat prin surpindere. De aceea mi-am şi permis acea scrisoare. Am scris-o din inimă. Răspunsul domnului Cioloş a contat mult în hotârâre.
Reporter: După noua întâlnire, de joi, tonul este optimist?
Alina Cojocaru: Da, pentru prima data am avut această posibilitate - de a fi auziţi. Suntem în negocieri.
Reporter: Acuzaţiile privind Gala de la New York. Despre ce este vorba la acea Gală?
Alina Cojocaru: Sunt acuzaţii care privesc contractul în care se spune că banii se duc în contul lui Johan. Banii sunt în contul din New York, 3.000 de dolari, cât s-a strâns. Johan a plătit pentru aplicarea vizei în României, eu am plătit avocatul de la New York să ne facă documentele pentru viză. E un paragraf în contractul cu ICR şi cu Opera Naţională în care scrie că banii pe vize să se dea înapoi în contul lui Johan, în echivalent cu ce s-a plătit. Atât, doar aceşti bani. Este vorba numai de banii pentru viză în România, cost pe care l-a ţinut Johan, să i se achite în contul lui pentru că el a plătit pentru toţi balerinii. Cheltuielie mele pentru viza din America a fost investiţia mea în acest eveniment.
Reporter: A fost un eveniment în parteneriat cu ICR?
Alina Cojocaru: Da. ICR a plătit drumul artiştilor care au participat şi nu au fost angajaţi al ONB, iar firma americană care a organizat a plătit tot ce a fost acolo.
Reporter: O altă acuzaţie care s-a adus este aceea că Johan Kobborg nu a selectat balerini români pentru spectacole. Balerinii români, au fost ei discriminaţi?
Alina Cojocaru: Toţi balerinii români sunt în spectacole. Dacă lumea s-ar uita la debuturi, ar vedea că debutanţii sunt români. Nu pot crede că spunem ”români” şi ”străini” în acest fel. Au fost vreo 200 de oameni care au venit la prima audiţie deschisă, din străinătate şi doi, trei români. Cu toţii au fost acceptaţi.
Reporter: Sunt spectacole anulate, iar domnul Soare a acuzat un lobby făcut de Johan Kobborg pentru ca reprezentaţiile să se anuleze. A făcut lobby?
Alina Cojocaru: Aceste contracte nu sunt făcute de Johan, nu e decizia lui să se anuleze.Tot ce atacă acum nu e bazat pe nimic real şi nu au interesul să afle adevărul. Dacă s-ar uita pe un contract, ar şti dinainte că nu e aşa.
Reporter: Care e miza pentru Johan Kobborg? Depinde cariera lui de şederea la Bucureşti? Au fost oferte în altă parte zilele acestea?
Alina Cojocaru: Da, au fost oferte, oamenii încearcă să ia legătura cu el, pentru că lumea ştie cine e el.
Reporter: De ce dumneavoastră? De ce nu vorbeşte Johan Kobborg?
Alina Cojocaru: Ce să spună el? Să se refere la aceste acuzaţii? La început am luptat pentru el. Acum lupt pentru o instituţie care este într-un moment în care poate să facă paşi înainte. De ce să nu ne întrebăm cum putem face mai bine lucrurile de acum încolo? În România trebuie să fie toate repede aranjate, repede făcute, să spunem că nu mai e nicio problemă. Problemele, de obicei, sunt mult mai adânci, mai ales cea de la nivelul acesta. Trebuie să îi găsim inima care bate şi să îi spunem: «eu nu vreau să te strivesc, vreau să îţi dau voie să respiri».
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
